Deseori stau și mă gândesc la șansa pe care ne-a dat-o bunul Dumnezeu de a trăi (de parcă nici n-am fi) în făcătura numită democrație originală, unde totul se petrece ca în lumea nonsensului din poveștile lui Lewis Carroll: cu nelegiuți care elaborează legi și oameni vrednici care-și iau lumea-n cap, cu penali putrezi de bogați și atâția oameni săraci lipiți pământului, cu mine declarate nerentabile și închise, deși ele conțin aur în stare nativă, cu circa o jumătate de hectar de teren arabil (pământ bun de uns pe pâine!) pe cap de locuitor, dar lăsat în paragină și deja înstrăinat în proporție de 50%, pentru ca guvernanții posdecembriști să umble cu limba scoasă după împrumuturile din care, pe urmă, vor fi cumpărate peste 60% din alimentele ce ajung pe mesele românilor tot mai apatici, pe scurt, cu-alegători mereu driblați de-aleșii lor nerușinați.
Dar cum starea asta dezastruoasă de lucruri nu-i o întâmplare, ci reprezintă axioma postdecembrismului antinațional, este cazul să ne întrebăm: Cât din tragedia noastră revine electoratului și cât se datorează acelui tainic și atotputernic sistem mafiot, căruia nici măcar primii oameni în stat n-au izbutit să-i vină de hac? Dimpotrivă, la sfârșitul mandatului, Emil Constantinescu ne spunea cu resemnarea aflătorului în treabă că a fost învins de sistem, iar Traian Băsescu se arăta mulțumit de scorul egal cu acesta, după un „meci” întins pe durata a zece ani!
Nu cumva respectivul sistem este indestructibil întrucât se compune din năravurile fanariote și din deprinderile balcanice ale tuturor participanților la tragicomedia numită politica dâmbovițeană postdecembristă? Căci numai așa avem explicația logică a pretinsului fatalism găzduit în propoziția limită „La noi nu se mai poate face nimic!”: fie că pe aceste meleaguri și în aceste triste vremuri pentru țară și nație, demnitatea și curajul sunt pe cale de dispariție, fie că, aidoma celor mai mulți dintre preoți și medici, cam toți aventurierii politici pornesc la drum cu mârșavul gând de a se căpătui, indiferent de mijloacele întrebuințate (minciună, înșelătorie, lingușeală, ipocrizie, trădare, hoție), fapt pentru care eventualele rudimente de omenie și cinste din faza de început nu au nicio șansă în confruntarea directă cu adversari precum „Banii n-au miros” sau „Piară lumea, numai eu să-mi beau în tihnă cafeaua”...
Dar iată cea mai proaspătă sfidare a aleșilor, deopotrivă stângaci, dreptaci și ambidextri (a se citi traseiști). Firește, programul de guvernare Grindragnea este fără cusur (în teorie) și, potrivit angajamentelor luate de către ipochimenii direct implicați, va fi înfăptuit la virgulă (la Sfântul Așteaptă). Atâta doar, ne înștiințează cu seninătate dubioasa Lia Olguța Vasilescu (aia care are dosare pe rol și recent i-a spus în față lui Grindeanu: „Măi pulifrici, aud că spui că mă dai afară din guvern. Vezi să nu zbori tu...”), că nefiind în momentul de față și pe viitor bani la buget pentru căței, în derularea celebrului program au intervenit câteva mici, dar esențiale schimbări.
Mai exact, cadrele sanitare și educatorii, da, vor beneficia de majorări salariale, însă nu de la 1 iulie, cum actualii manevranți politici au tot clamat în dreapta și în stânga, ci de la 1 ianuarie 2018. Dar și atunci doar cu 25%! La urma urmei cu o nimica toată, căci până atunci, fiind întrunite toate condițiile (investiții ioc, noi împrumuturi externe pentru consum), nici inflația nu va sta cu mâinile în sân.
În schimb, sunt bani la buget pentru toate categoriile penale, respectiv cu acte în regulă, și mai puțin penale (în devenire) de aleși: șparlamentari, președinți și vițeipreședinți de Consilii Județene, primari, consilieri. Dar o majorare nu oricum, ci cu un mizilic de...100%. Că, de, toată haita asta trebuie să trăiască mai departe ultraporcește și, în plus, să-și recupereze și marile cheltuieli făcute în campania electorală pentru binele și fericirea concetățenilor de partid și clan. Altminteri, mai mult de la program ei vor lipsi și vina nu a lor va fi...
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News