Nu știu cum este la alții, dar politica dâmbovițeană ține cu tot dinadinsul să aducă la disperare grosul românilor prin detestabila îndârjire cu care arată zi de zi și ceas de ceas că politicul este forma concentrată a economicului (a se citi „a tot ce mișcă-n țara asta”) și că, din acest motiv, leninismul este mereu actual în mințile pe vecie încătușate de bolșevism. Da, căci sub coaja unei democrații găunoase („Facem pentru că putem”, spunea palavragiul Codrin Ștefănescu), o atare atotputernică aflare în treabă are șansa constituțională să-și facă făcutele prin adaptarea golănească a mijloacelor politrucianiste (impostură și necinste cu carul, vrednicie cu paharul) la condițiile prezentului, astfel ca – printr-o nerușinat-neobosită campanie în flagrantă contradicție cu promisiunile și înfăptuirile – să transmită naivilor un dram de relativă încredere în cârmuitori și tot mai mult să-i alarmeze pe oamenii cu scaun la cap.
Iată de ce, prin „politizarea-n toate cele” eu înțeleg acea cutumă din România postdecembristă din care, copios și neîntrerupt, se alimentează dezastrul nostru național: schimbarea macazului politic după alegerile generale sau reașezările/regrupările conjuncturale, respectiv cele moșite de traseismul în floare, nu se limitează la fireștile înlocuiri de miniștri, secretari de stat, prefecți și directori de direcții județene, ci – în Educație, de exemplu - merge până la nivel de școală generală și grădiniță, fapt care cu necesitate induce instabilitatea instituțională, generează neîncredere în rândul profesioniștilor și dă apă la moară necalificaților cu veleități politrucianiste!
De pildă, cu sprijinul unei Curți Constituționale politizată până în fundul rărunchilor, actuala coaliție pesedisto-aldistă nu numai că nu-și ia labele murdare de pe Justiție (cică pentru a preveni abuzurile și nedreptățile procurărești, în realitate pentru a-i scăpa de rigorile legii pe penalii cu ștaif), dar, prin punerea procurorilor în subordinea ministrului de resort, ea va strânge de gât independența acestora și într-un atare mod necușer va înregistra în respectivul compartiment o preanocivă și urât mirositoare victorie politică.
Și cum victoria trebuia savurată tovărășește, se impunea un megamiting la București, cu pesediști și aldiști afluiți din toate județele, chipurile pentru susținerea Guvernului Dăncilă. Potrivit organizatorilor, numărul acestor urmași ai mitingiștilor ceaușiști și iliescieni va fi colo către 300.000. Mă rog, țara arde din pricini arhiștiute (inflație, scumpiri, șomaj, tîlhării) și baba se piaptănă...
Păi, nenicilor, când guvernul este performant și cetățenii mulțumiți, ce nevoie este de-o atare mascaradă din partea voastră, știut fiind faptul că pretutindeni în lume mitingurile și demonstrațiile de protest aparțin opoziției și societății civile?! Nu și la noi (Vorba ceea: ca la noi la nimenea!), unde nu se putea ca faimoasa ispravă cu dărâmarea propriului guvern prin moțiune de cenzură să rămână singulară.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News