Sfântul Anton sau Antonie cel Mare este prăznuit în fiecare an pe data de 17 ianuarie. Este considerat sfântul care îi scapă pe cei credincioși de farmece și blesteme. Vezi ce tradiții și obiceiuri trebuie să urmezi de Sf. Anton.
Sfântul Anton – istoricul sărbătorii Sfântul Anton a trăit în secolul al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. Este socotit a fi întemeietorul vieţii monahale şi este probabil cel mai reprezentativ ascet pentru duhul vieţii călugăreşti. Născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc, în anul 251, acest mare luminator al credinţei a fost fiul unor ţărani creştini înstăriţi.
În acest mediu a deprins calea credinţei. Pe când Antonie avea 20 de ani, după moartea părinţilor săi, întrebându-se despre drumul sau în viaţă, fericitul a auzit în biserică cuvintele lui Hristos: “Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi” (Matei 19, 21).
Antonie, punând aceste cuvinte în inima să, şi-a împărţit averea la săraci, şi-a încredinţat sora unei comunităţi de fecioare şi s-a retras în singurătate.
După ce s-a nevoit o perioada într-o colibă de lângă satul natal, sub povăţuirea unui ascet mai bătrân, Antonie s-a mutat într-un mormânt idolesc; apoi, pe când avea 35 de ani, Sfântul Antonie s-a mutat într-un loc numit Pispir, la marginea deşertului.
Sfântul Anton se sărbătorește pe 17 ianuarie
Aici a locuit sfântul timp de 20 de ani, până când ucenicii săi l-au silit să părăsească acest loc, Antonie fiind aproape mort din cauza atacurilor diavoleşti.
Acum Antonie devine deja părintele duhovnicesc al multor călugări din diversele comunităţi monastice din pustia egipteană, cele mai vestite fiind cele din Nitria şi Sketis.
Sfântul Antonie cel Mare
După ce în anul 310 face o călătorie la Alexandria pentru îmbărbătarea creştinilor prigoniţi din cauza persecuţiei lui Maximin, Antonie se stabileşte în 312 în adâncul deşertului, pe muntele Kolzim.
Aici a rămas până la sfârşitul vieţii, împreună cu doi ucenici, nemaiparasindu-şi locul decât pentru a-şi vizita discipolii şi pentru a doua sa călătorie la Alexandria, în sprijinul Sfântului Atanasie cel Mare, persecutat de arianişti.
Sfântul Anton a trecut la cele veşnice în anul 356 d. Hr. în deşertul de pe malul drept al Nilului.
Testamentul Sfântului Anton
Înainte de a muri, Sfântul Anton le-a lăsat ucenicilor săi un testament prin care le cerea să fie îngropat într-un loc secret, acolo unde să nu îl descopere nimeni.
Aceștia i-au respectat dorința Sfântului și i-au îngropat trupul astfel încât, secole întregi, nimeni nu l-a descoperit.
Preluare: Alba24.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News