Folcloristul şi etnologul Mihai Pop s-a născut la 18 noiembrie 1907 în satul Glod din Maramureş, ca fiu al lui Ştefan Pop şi al Iuliei, născută Lazăr. După absolvirea Liceului „Dragoş Vodă” din Sighetu Marmaţiei (1925) a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1925-1928). S-a specializat în slavistică la Universităţile din Praga, Varşovia, Cracovia, Bonn (1929- 1934). În 1942 îşi susţine doctoratul în filologie la Universitatea din Bratislava, cu teza scrisă în limba cehă: „Cuvintele compuse de origine veche slavă bisericească în vechea limbă română scrisă”, lucrare elaborată sub coordonarea prof. M. Weingart şi susţinută, ulterior, cu prof. I. Stanislav. În anul 1963 devine doctor docent în ştiinţe filologice al Universităţii din Bucureşti. A desfăşurat o bogată activitate didactică: profesor suplinitor la Liceul Spiru Haret din Bucureşti (1928- 1929), asistent la Catedra de istorie a literaturii române şi folclor din cadrul Universităţii din Bucureşti (1936-1939), conferenţiar şi profesor (1957-1962). În perioada 1968-1972 a fost şeful Catedrei de literatură română veche şi folclor a Facultăţii de limba şi literatura română. A predat cursurile: Folclor românesc, Teorie folcloristică generală, Istoria folcloristicii româneşti, Basm popular, Cântec epic, Metoda de cercetare a folclorului. A coordonat activitatea Cercului de Poetică şi Stilistică, împreună cu Al. Rosetti şi Tudor Vianu. A participat la acţiunile iniţiate de Institutul Social Român, coordonate de D. Gusti şi a condus, alături de Anton Golopenţia, cercetările în plasa Dâmbovnic din judeţul Argeş. A fost membru al echipelor studenţeşti în campaniile de culegere a folclorului, organizate de C. Brăiloiu.

Din anul 1949, când se înfiinţează Institutul de Folclor din Bucureşti, coordonează activitatea de cercetare. Devine, succesiv, director adjunct ştiinţific (1954) şi director al Institutului de Etnografie şi Folclor al Academiei Române (1965-1975). A fost preşedinte al Societăţii Internaţionale de Etnologie şi Folclor, membru al Societăţii Interna ţionale pentru Studiul Naraţiunilor Populare, membru al Consiliului Internaţional de Folclor (IFMC) din cadrul UNESCO, membru al Center for Advanced Study in the Behavioral Sciences din Statford (S.U.A.), membru al Academiei Americane de Ştiinţe Sociale, membru corespondent al Societăţii Austriece de Antropologie, membru în Comitetul Executiv al Asociaţiei Internaţionale de Studii Semiotice, membru în Comitetul Executiv al Centrului de Semiotică şi Lingvistică din Urbino (Italia), membru în Comisia de Folclor a Comitetului Internaţional de Slavistică, vicepreşedinte al Comitetului Naţional Român al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene, preşedinte al Societăţii Române de Antropologie Culturală, membru în Comisia de Folclor a Academiei Române, şef al Secţiei de Etnografie din Consiliul Muzeeelor.

A predat la Universitatea din Marburg (Germania, 1973), la Universităţile din Berkeley şi Ann Arbor (SUA, 1974-1975), la Universitatea din Paris (1978). A fost redactor-şef al Revistei de folclor (din 1956) şi redactor responsabil al Revistei de etnografie şi folclor (1964-1975), membru în consiliile de redacţie ale publicaţiilor Studii şi cercetări de istoria artei, Revista de studii sud-est europene, Limbă şi literatură. A făcut cercetări de folclor în zonele: Maramureş, Câmpulung Moldovenesc, Făgăraş, Argeş, Poiana Mare – Băileşti, Calafat –Segarcea, Podgoria Aradului, zona petrolieră a Olteniei, Valea Motrului, Vâlcea, Vrancea, Gorj.

Prof.univ.dr.doc. Mihai Pop au contribuit decisiv la alegerea centrului de desfasurare a „Festivalului Datinilor de Iarnă” în cea mai bogată zonă folclorică a județului, la Sighetu Marmației. In zilele de 27-28 decembrie 1969 a avut loc prima ediție a festivalului intitulată « Carnavalul și festivalul județean de datini și obiceiuri de iarnă din Maramureș ».Sub înaltul patronaj al prof.univ.dr.doc. Miahi Pop s-au desfașurat și primele sesiuni de referate și comunicări pe teme folclorice avâd drept investigare aria obiceiurilor populare legate de sarbătorile de iarnă , constituind un bun prilej de fundamentare teoretică , de prezentare și interpretare a datinilor și obiceiurilor de iarnă.

A fost Laureat al Premiului Internaţional “G. Herder” (1967). Membru de onoare al Academiei Române (2000). Se stinge din viaţă la 8 octombrie 2000 în Bucureşti.

prof.dr.Ioan Dorel Todea

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News

Citește și