Nu demult, la Școala din Rona de jos s-au organizat câțiva ani evenimente dedicate criticului literar, dar nimeni nu a catadicsit să sprijine o inițiativă lăudabilă, prin care s-ar fi păstrat vie aminitirea celui care a iubit atât de mult Maramureșul. Din respect pentru memoria marelui om de cultură care a făcut enorm de mult pentru promovarea tinerilor poeți, pentru afirmarea Maramureșului pe harta literaturii române, care a adus în Sighetu Marmației pe cei mai importanți poeți ai literaturii române contemporane, reprentanți ai revistelor literare, vă propunem să ne reamintim cu respect și cu recunoștință față de cel care a fost LAURENȚIU ULICI !

Laurenţiu Ulici nascut la 6 mai 1943, Buzău – moare la 16 noiembrie 2000, Făgăraş. A fost critic literar roman , cetățean de onoare al municipiului Sighetu Marmatiei. A copilărit la Rona de Jos, a fost un mare prieten al Sighetului, sprijind in mod constant viata culturala de aici in special organizarea festiavlului de poezie.

Licenţiat al Facultăţii de Filologie în 1966 şi al Facultăţii de Filosofie în 1970. Membru în Parlamentul României din partea Uniunii Forţelor de Dreapta. Cariera politică şi-a început-o însă în Partidul Alianţei Civice.

Critic literar şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, din 1995 până în anul morţii în luna noiembrie 2000. Moartea a fost accidentală, prin intoxicare cu oxid de carbon, din cauza unei sobe stricate, şi s-a produs în Făgăraş, unde preşedintele de atunci al Uniunii Scriitorilor se afla la o reuniune a scriitorilor

Laurentiu Ulici a publicat volume de eseuri (Recurs, 1971, Biblioteca Babel, 1978, Dubla impostura, eseuri politice, 1996), critica literara (Prima verba, vol. I, 1974, vol. II, 1978; vol. III, 1992 si vol. IV, postum, 2004; Confort Procust, cronici literare, 1983), Literatura romana contemporana. Poezia, 1995, opera ramasa neterminata.

Laurentiu Ulici avea sa impuna ideea de impartire pe generatii in critica literara romaneasca, ocupindu-se prin studii si articole substantiale de generatiile ’60, ’70 si apoi, experimental, de viitoarea generatie ’80 – adunind pe tinerii poeti debutanti, in volum sau in revistele literare ale vremii, intr-un viitor volum ce a fost publicat la Editura Muzeul Literaturii Romane.

Laurentiu Ulici a incercat sa depaseasca si sa ocoleasca cenzura comunista intocmind si o minifișă biografica a scriitorilor pe care incerca, implicit, sa-i gireze. Luând aceste cronici la bucată, ceea ce rezultă la o lectură continuă e că Laurenţiu Ulici a reuşit să facă şi o cronică de direcţie, cu idei politice în privinţa debutanţiilor săi, dar şi una strict estetică, avînd judecăţi valabile şi astăzi. Unii dintre autorii despre care a scris au dispărut. Alţii n-au depăşit pragul promisiunilor.

prof. dr. Ioan Dorel Todea

Citește și

loading...