Unii dintre petrecăreţi ziceau că sunt credincioşi şi că au ţinut post, dar de întâi mai şi-au dat singuri dezlegare la mici şi bere, pentru că aşa se cuvinte să cinsteşti Ziua muncii, iar începând cu a doua zi vor reveni la post şi rugăciune. Mai vedeai câte o fată cu ţâţele goale stând la plajă şi explicând cum seara ea va merge la Biserică întru post şi rugăciune. Îţi stătea mintea în loc şi rămâneai mut – pur şi simplu nu mai ştiai ce să zici. Oare au găsit românii calea de a împăca cele sfinte cu dezmăţul? Aşa ceva bineînţeles că nu se poate, dar „românii” se pare că au găsit ei metoda potrivită, doar nu degeaba românul este inventiv.
Anul acesta Învierea Domnului se sărbătoreşte pe data de 5 mai. În această perioadă cei mai mulţi dintre români au primit o vacanţă de o săptămână, începând cu data de 1 mai. Nefericirea face ca 1 mai să intre în concurenţă oarecum cu Sărbătoarea Pascală, cei mai mulţi dintre români fiind dezorientaţi.
Am urmărit zilele acestea la televizor două categorii de ştiri: aceeaşi televiziune, oricare ar fi ea, transmitea la un moment dat cum „românii” sunt credincioşi şi sunt pe la diverse pelerinaje, ţin post şi sunt pioşi, iar următoarea ştire ne arăta că aceeaşi „români” cinstesc cum se cuvine micul şi berea de 1 mai, uitând de cele sfinte. Transmisiunile în direct de la mare arătau un dezmăţ în toată regula: topless, nudism, mult alcool şi pe ici pe cholo chiar şi droguri.
Deja nu mai ştiai ce să mai crezi: am zis iniţial că e vorba de două categorii de români: cei credincioşi şi cei dezmăţaţi. Dar nu. Surpriza a venit de la foarte mulţi români intervievaţi pe la grătare sau pe diveresele plaje de la malul mării. Unii dintre petrecăreţi ziceau că sunt credincioşi şi că au ţinut post, dar de întâi mai şi-au dat singuri dezlegare la mici şi bere, pentru că aşa se cuvinte să cinsteşti Ziua muncii, iar începând cu a doua zi vor reveni la post şi rugăciune.
Mai vedeai câte o fată cu ţâţele goale stând la plajă şi explicând cum seara ea va merge la Biserică întru post şi rugăciune. Îţi stătea mintea în loc şi rămâneai mut – pur şi simplu nu mai ştiai ce să zici. Oare au găsit românii calea de a împăca cele sfinte cu dezmăţul? Aşa ceva bineînţeles că nu se poate, dar „românii” se pare că au găsit ei
metoda potrivită, doar nu degeaba românul este inventiv.
Acesta este probabil efectul celor aproape cincizeci de ani comunism şi a încă aproape douăzecişicinci de ani de „democraţie” originală în România post-decembristă. Aşa este firea românului: vrea să se pună bine şi cu Dumnezeu (deci posteşte, merge la Biserică şi se roagă), dar în acelaşi timp nici nu poate rata ocazia de distracţie şi să nu cinstească (înecând cu mici şi bere) ziua de 1 mai.
Într-adevăr,
Romania, country of Fish!