Pare cӑ nu mai ştim sӑ gândim cu capetele noastre, iar la momentele importante pentru ţarӑ pӑrem cӑ ne-am trezit peste noapte în nişte situaţii limitӑ, din care ieşim (c-aşa-i românul, descurcӑreţ) fӑcând improvizaţii, sau aplicând principiul ʺmerge şi aşaʺ. Douӑ situaţii pe care le-am încadrat în principiul dupӑ care funcţioneazӑ românul, conducӑtor sau condus, vreau sӑ vӑ relatez în continuare.

Prima se referӑ la slaba participare a României la târgul de turism din Germania. ʺUn simplu stand, prea mic pentru activitățile plănuite, fotografii prost făcute cu locuri faimoase, un cuvânt greșit în limba germană și imagini cu texte în limba română, asta au găsit jurnaliștii de la Romania Insider, la standul țării noastre, la târgul de turism de săptămâna trecută din Berlinʺ. Scria pe site-ul www.romaniatv.net.

ʺPe de altă parte, în cazul României, fotografiile alese să atragă turiști nu păreau a fi făcute în mod profesionist. Ba mai mult, într-o fotografie apărea și un element neplăcut și nedorit: un bărbat pe jumătate dezbrăcat care părea că suferă de o mahmureală, undeva la munte. Un detaliu pe care reprezentanții României au încercat să-l ascundă cu o boxăʺ, continuӑ mai departe aceeaşi sursӑ. Articolul are poza de la târg, în care se vede suferindul de mahmurealӑ stând – pare-se – la marginea unui teren de sport. Nu se poate preciza cu exactitate dacӑ terenul e în pantӑ sau plat.

Maeştrii improvizaţiei autohtone au încercat sӑ repare gafa, acoperindu-l cu o boxӑ pe sportivul care poartӑ cel puţin partea de jos a echipamentului renumitei echipe naţionale de fotbal a României. Cum s-au prezentat alţii la acelaşi târg de turism, scrie pe site-ul mai înainte menţionat.

A doua situaţie de ʺmerge şi aşaʺ se referӑ la importurile de bunuri electronice pe care le fac specialiştii noştri, nemarcaţi în niciun fel de vreun fior patriotic, mӑcar acum la cei 100 de ani aniversari. Azi mi-am cumpӑrat o pereche de cӑşti pentru telefon. Sunt din China. Noi nu putem face aşa ceva. Mi-aduc aminte cӑ în vremea studenţiei mele exista IPRS Bӑneasa, unde se fӑceau tot felul de tranzistori, diode şi altele necesare încropirii unor dispozitive electronice. Acum luӑm totul de-a gata. Ce sӑ ne mai forţӑm sӑ le confecţionӑm noi, când existӑ vapoare, avioane, care ni le pot aduce direct în magazine, via transportul modern terestru de care dispunem şi cu care ne mândrim când va fi sӑ fie o trecere în revistӑ a realizӑrilor în cei 100 de ani ai ţӑrii...

Cӑşţile astea nu-s, în definitiv, o mare scofalӑ. Sunt simple. Se conecteazӑ la telefon, se pun în urechi, şi gata. Sistemul e bun în cӑlӑtorii, când vrei sӑ nu deranjezi pe alţii. Ce se face românul, poliglot cum îl ştim, dacӑ îşi ia un echipament electronic mai sofisticat, cӑ are şanse mari sӑ nu gӑseascӑ explicaţii în limba strӑmoşeascӑ? Cӑştile mele (tot revin la ele, dar e cel mai nou exemplu pe care-l am) au instrucţiuni de folosire şi date tehnice în: francezӑ, italianӑ, germanӑ, portughezӑ, spaniolӑ, polonezӑ, englezӑ, maghiarӑ. Cu alte cuvinte, în limbi ale cӑror popoare se respectӑ şi au mândrie patrioticӑ. E adevӑrat, n-au cântece care sӑ glorifice în vecii vecilor cine sunt ei.

Oare strӑinii cum ne privesc şi ce spun când nu-i auzim noi? Nu cumva suntem atât de nesemnificativi încât nici nu se obosesc sӑ punӑ instrucţiuni de folosire (la aproape nimic) şi în limba românӑ ? Unde-i românul ӑla care, în fiecare dimineaţӑ e îndemnat la tv. sӑ se deştepte, dar el tot mai moţӑie bine acoperit de iluzii şi de suficienţӑ?