Citesc pe https://www.gsp.ro/fotbal/nationala/islanda-romania-mirel-radoi-640778.html câteva „calupuri″ transcrise din interviul video (sau conferinţă de presă ? – nu ştiu exact ce-o fi fost şi nici nu fac vreun demers ca să mă lămuresc). Ce declară „Mister″ (în fotbalul românesc - sau cum s-o numi ce se joacă pe la noi – abundă „Misterii″) ne poate lămuri de ce suntem atât de departe de lumea fotbalului normal şi mondial.

„De cele mai multe ori, 60% dintre informațiile pe care le știi despre adversar le ții pentru tine. Nu le poți spune jucătorilor foarte multe la ședințe, pentru că își pierd interesul după 15 minute”

Hopa! Oare adevăr grăieşte gura antrenorului? Dacă are dreptate cu cele 15 minute, e grav... Că de la cap pleacă totul. Şi unde nu-i cap...degeaba dă fotbalistul român din picioare! Fotbalul, prin dinamica sa intrinsecă, pune fotbalistul în situaţia de a fugi în permanenţă după minge mai bine de 90 de minute. Dar, în egală măsură, jucătorul trebuie să rămână concentrat. Unde stă pe teren, ce intenţii are adversarul din apropierea lui, etc.,etc. Tot 90 de minute plus prelungirile.

Dacă la şedinţele de pregătire bietul fotbalist român rezistă concentrat doar 15 minute, cum să nu fie terfelit patriotismul nostru ancestral în meciurile cu alţii, de pe alte meleaguri ? Ceilalţi stau concentraţi la meci 90+ minute, ai noştri (ca brazii, desigur!) doar 15, hai să zic 15+...

Deunăzi am citit pe https://www.suntparinte.ro/cat-timp-isi-poate-concentra-copilul-atentia-in-functie-de-varsta că un copil de 5 ani poate rămâne atent 10-15 minute „dacă e interesat de activitate″, sau 15-20 de minute „dacă activitatea este nouă sau captivantă″.

Mai bine să trag de timp în sens fotbalistic şi să nu concluzionez...
„Va fi important cum gestionăm partida după minutul 60. [...] pentru noi a părut o problemă, pentru că n-am reușit să avem un parcurs identic din primul și până în ultimul minut. Când obosim, nu mai avem nici calitate tehnică și pierdem foarte multe mingi”. Alt citat din declaraţiile antrenorului. După 60 de minute de alergătură, ar cam trebui să se încheie meciurile alor noştri. Dar nu se întâmplă aşa, consecinţa fiind... a nu mai ştiu câta desumflare naţională după un meci între o echipă românească şi alta, de oriunde ar fi. Pot plusa aici la toate sporturile de echipă, din păcate!

Tot gsp.ro transcrie din declaraţiile lui Mirel Rădoi: „Le-am spus jucătorilor că mi-am dorit Islanda la tragerea la sorți. Cred că vor reuși până la ora jocului să-i fac pe jucători să înțeleagă importanța meciului.″

Probabil că ar fi trebuit scris „cred că voi reuşi″, dar nu tehnoredactarea-i problema. Ideea ne face să ne gândim cum de a ajuns naţiunea asta în starea în care de-abia mai poate respira, pe o singură nară, fiind adânc scufundată în ... nesemnificativ. Cum adică, jucătorilor le trebuie împuiat capul cu fel de fel de idei mobilizatoare până în momentul începerii meciului cu Islanda despre importanţa jocului? Ei nu-şi dau seama că orice meci e important, indiferent că-i pentru o calificare la un turneu al celor mai buni (unde, sincer, nu prea mai avem ce căuta), sau că-i un meci amical? Amical, dar orice naţiune are mândria ei. Tare ne-am bucura dacă i-am bate la fotbal şi la alte sporturi, pe unii, pe alţii! Oh...ce-ar mai scrie ziariştii! Am uita şi noi pentru un timp de recalcularea pensiilor, de alegerea şefilor de partide, de creşterea preţurilor...

Fiindcă trebuie să fim optimişti întotdeauna, încerc să transmit şi eu această cerinţă cu valoare indiscutabilă de adevăr şi, revenind la cele scrise pe www.suntparinte.ro , transmit următorul mesaj mobilizator: fotbalistul român e veşnic tânăr!

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News