Schen a ajuns în ultimele zile un grup de litere care se unesc având ca rezultat un sunet <ṣṣṣ> care ne face să lăsăm baltă orice alte preocupări ṣi să urmărim mersul mizerabilului talcioc european.
A fi sau a nu fi în Schengen? Să fie Schen-gem? Da, gem. Adică acel produs realizat prin fierberea fructelor. Presupun că pot fi amestecate diferite tipuri de fructe. Se fierb, se pune zahăr ṣi iese, până la urmă, gemul. Dacă în locul diferitelor categorii de fructe s-au pus ţări, reunite întru acelaṣi interes economic, a ieṣit ceva: ioc controale la frontiere ṣi din asta comerţ mai rapid dintr-o parte în alta. Las deoparte avantajele turiṣtilor.
Să fie o altă interpretare a aceluiaṣi Schen-gem, adică să ne-apuce geamătul că nu ne vor unii ai căror străbuni au încercat cândva să dea foc lumii ?
Sau să fie Schen-ghem, adică să ne ghemuim ṣi să spunem „Ja!″ ṣi să le mai dăm niscaiva păduri, petrol sau sau să dăm buluc la asigurările lor ?
Scriu acest articol în timp ce televizorul merge pe o singură idee. Schengen, dacă ne vor ăia,care se cred mai deṣtepţi decât toţi ceilalţi douăzeci (ṣi nu contează câte ţări) care au înţeles că a venit momentul ca României să i se spună DA !
Dacă va fi nu, într-un fel am ieṣi cu un câṣtig din această problemă. Am avea un duṣman al naţiei. Şi asta uneṣte. Când o naţiune are un duṣman, se formează un imbold naţional evident. Pe vremea ceauṣismului, ṣtiam care-i duṣmanul ṣi de ce nu ne merge bine. Minţeam frumos în public, la tv, la radio, în cântece ṣi poezii, în serbări ṣi în „recunoaṣteri″ internaţionale ale „descoperirilor ṣtiinţifice″ făcute de una ṣi aceeaṣi savantă. Când ṣtiam că nu ne vede nimeni, că nu ne ascultă cine era plătit ca să ne asculte, redeveneam noi înṣine, şi atunci spuneam bancuri celor de încredere despre cei doi „eminenţi″ universali, despre „un rus, un american ṣi un român″, boscorodeam, ascultam posturi de radio interzise sau căutam modalităţi tehnice de a prinde la televizor bulgarii, ungurii, iugoslavii, în funcţie de apropierea geografică.
Acum, de ce n-am avea Austria cea plină de frustrări interne duṣmanul comun? Dacă eṣti supărat pe cineva, mai degrabă îl ocoleṣti decât să sari la bătaie. Ce-ar fi daca-am ocoli Austria, cu mic, cu mare ? Vacanţe se pot petrece ṣi-n alte ţări...
Acum e oficial. Unele ţări sunt mai egale în drepturi decât altele. Nu intrăm în Schengen. Putem să Schen-gemem cât vrem. Nu ne vor austriecii. Olandezii, vezi-Doamne, ne iau în alt fel de fraieri. Zic ei că votul a fost comun cu cel pentru Bulgaria. Refuzând Bulgaria, Olanda, deṣi n-avea nimic contra României, a zis ṣi ea NU. Chiar ne cred proṣti rău de tot ăṣtia !
Acum, că ne-am „îmbogăţit″ cu doi duṣmani, aṣtept reacţia oficialităţilor române, nu doar în declaraţii. O vreau în fapte. În interziceri, rezilieri de contracte, vize pentru olandezii sau austriecii care vor să mânânce bine pe la noi. Iar turiṣtilor români care vor să meargă prin acele josnice aṣezări omeneṣti, sper să le vină cheful de a le ocoli.
Citesc acum pe www.hotnews.ro comentarii la vestea asta care ne-a zgândărit orgoliul naţional. Un comentator al ṣtirii de pe site-ul amintit, care-ṣi spune „Ioann 77″, scrie, ṣi-i dau dreptate: „Doar atunci când vom controla marfa care iese din Schengen prin România conform rigorilor legii, doar atunci îṣi vor da seama ce au făcut. Dar avem noi curaj să facem aceasta ? Desigur, nu!″
Eu sper să fie altfel: desigur, DA !!! E chiar obligatoriu !