Rata sărăciei relative din România a scăzut semnificativ în perioada 2000 –2013. Rata sărăciei a scăzut de la 36%, în 2000, la 23,4%, în 2008, și 22,4% în 20137, datorită creșterii protecției sociale și a cheltuielilor cu asigurările. Din 2008 când au fost înregistrate 4.988.000 persoane aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială, anual numărul acestora a scăzut continuu (cu 466.000 persoane în 2010, 240.000 persoane în 2011, 164.000 persoane în 2012 și cu 211.000 persoane în 2013).

O treime dintre copii trăiesc în sărăcie relativă, iar procentul se păstrează în timp. Din 2008 până în 2012, rata sărăciei relative în rândul copiilor a fost constant mai mare decât rata sărăciei calculată la nivelul întregii populații (cu circa 10 puncte procentuale). Mai mult, în timp ce rata sărăciei pentru populația totală a scăzut (deşi doar uşor) în aceşti cinci ani, rata sărăciei în rândul copiilor a crescut cu aproximativ 1 punct procentual.

O mare parte din populația săracă trăiește în două din cele mai sărace regiuni: regiunile de nord-est și de sud-vest.8 În general, regiunile din vest sunt mai bogate decât cele din est și mai integrate în lanțurile de producție şi distribuţie din UE.


De asemenea, sărăcia afectează în mod acut anumite grupuri demografice, care includ minorități etnice. Un studiu al Băncii Mondiale din 2014 indică faptul că cei mai defavorizați sunt romii, cu o rată a sărăciei de 33%. O mare parte din comunitățile rome se confruntă cu probleme grave de venituri, iar aproape un sfert din acestea nu sunt, în prezent, racordate la rețelele de electricitate și/sau apă curentă. Nu este surprinzător faptul că această situație afectează oportunitățile sociale și economice disponibile copiilor romi.

Economia României încă se confruntă cu un nivel redus de ocupare și participare a forței de muncă. Obiectivul național de ocupare a forței de muncă, conform Strategiei Europa 2020, este de 70% pentru populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani (rata de ocupare a forței de muncă în 2013 a fost de 64,7%, în 2014 de 65,7%, iar ținta UE este de 75%). Va fi nevoie de eforturi la nivel național pentru a atinge acest obiectiv și de abordări specifice pentru reintroducerea pe piața muncii a grupurilor de populație inactivă. Obiectivul naţional al României de ocupare a forţei de muncă, conform Europa 2020, este de 70%, pentru populaţia cu vârste cuprinse între 20 şi 64 de ani.

Schimbările demografice din România impun o corelare între politicile publice din educație și economie. Populația României a scăzut semnificativ în ultimele două decenii (din anul 2000, populația a scăzut cu peste 2,3 milioane de persoane). Similar altor țări europene, România are o populație îmbătrânită, fapt care poate fi explicat în principal prin natalitatea scăzută și emigrație. Cei mai mulți emigranți din România se stabilesc în Germania, Ungaria, Israel, Italia, Spania și Statele Unite.



Strategia Guvernului pentru atingerea obiectivelor Europa 2020 include direcţii de acţiune şi măsuri privind sistemul educaţional. Strategia UE 2020 pune accent pe obiectivele legate de educaţie şi formare, datorită influenței acestora asupra creșterii economice. Această influenţă se concretizează prin creşterea ocupării, a productivităţii, a participării, formării de competențe.

- 75% din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani trebuie să fie ocupată

- Procentul elevilor care părăsesc timpuriu școala trebuie să se situeze sub 10%

- Cel puțin 40% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani trebuie să aibă finalizate studii terțiare

- Cel puțin 15% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 25 și 64 de ani trebuie să participe la învățarea pe tot parcursul vieții

În cazul în care estimările actuale se dovedesc corecte, numărul elevilor va scădea cu 40% în 2025, determinând necesitatea unor reforme pentru educație care să abordeze calitatea, eficiența, echitatea și relevanța. Populația activă și numărul de studenți în scădere au implicații, imediate și pe termen lung, asupra capitalului uman din România și agendei macroeconomice pentru promovarea ocupării forței de muncă și a creșterii economice. Capitalul uman este esențial pentru toate sectoarele de activitate, îndeosebi pentru sectoarele servicii și agricultură, care utilizează cea mai mare parte a forței de muncă.

Populația rurală are cea mai scăzută rată de participare la educație și formare la diferite niveluri. Potrivit datelor curente de la INS, din cei aproximativ 45% tineri români care trăiesc în mediul rural, numai 24% din numărul total de studenți provin din mediul rural. Părăsirea timpurie a școlii este un fenomen cu precădere întâlnit în mediul rural din România: rata de abandon a fost de aproximativ 1,5 ori mai mare în unitățile de învățământ secundar, din mediul rural, decât în cele din mediul urban. Pe măsură ce tinerii avansează în sistemul de învățământ, sub-reprezentarea celor din mediul rural se amplifică, având cea mai mare valoare în învățământul superior.

Programele existente de învățare pe tot parcursul vieții (IPV) sunt adesea greu accesibile, în condițiile unui număr redus de centre de formare în mediul rural și în zonele dezavantajate, dar și dată fiind reducerea ofertei de pregătire disponibilă pentru învățământul profesional și tehnic începând cu anul 2009. Lipsa resurselor financiare, alături de gradul de redus de informare privind programele de ÎPV existente și oportunitățile pe piața muncii sunt cauze importante ale acestei stări de fapt.

Părăsirea timpurie a școlii și neparticiparea contribuie la nivelurile relativ scăzute înregistrate de România în învățământul obligatoriu. Pentru indivizii afectați, schimbările de viață, accesul la piața muncii și incluziunea socială sunt cu un nivel ridicat de risc.

Ministerul Educației și Cercetării Științifice și instituțiile sale au investit în dezvoltarea învățământului terțiar.

Universitățile publice din România primesc în prezent aproape 1,8 miliarde lei pe an ca finanțare de bază. Spre exemplu, universitățile au ca ofertă educațională pentru ciclul de studii universitare de licență aproximativ 62.000 de locuri pe an pentru studenții finanțați de la bugetul de stat. Pe lângă aceasta, universitățile primesc o „finanțare complementară". Această finanțare complementară acoperă cheltuielile pentru infrastructura universitară (clădiri noi și întreținere), achiziția de materiale și echipamente, fonduri de cercetare și, de asemenea, fondurile „sociale", incluzând bursele şi subvențiile pentru cazarea și masa studenților.

În intervalul 2012 – 2015, nivelul finanțării a înregistrat o tendință de creștere la toate capitolele. Pentru anul 2014, educației i s-au alocat cu aproape 2 miliarde de lei mai mult decât în anul 2013. Nivelul de finanțare chiar dacă a fost direcționat către o politică de creștere continuă este încă la un nivel care ridică mari așteptări atât la nivelul instituțiilor de învățământ cât și la nivelul de decizie ministerial și guvernamental.

UE remarcă rolul important al învățământului terțiar în dezvoltarea economică.

Învăţământul terțiar, motor al creșterii economice

Intervențiile propuse în cadrul acestei strategii sunt complementare strategiei de cercetare și dezvoltare, ambele promovând învăţământul terțiar ca motor al creșterii economice bazate pe cunoaștere și înaltă calificare. Deși costurile scăzute ale forței de muncă din România au jucat, la un moment dat, un rol cheie în atragerea de noi locuri de muncă din Europa spre piața internă a forței de muncă, etapa prezentă de dezvoltare a României impune ca în toate domeniile de activitate să asigure creșterea eficienței proceselor de producție, precum și calitatea produselor rezultate. Îndeplinirea acestui obiectiv va depinde, cel puțin în parte, de existența unei forțe de muncă, pe plan intern, alcătuită dintr-un număr suficient de angajați, absolvenți de învățământ terțiar, care să dețină aptitudinile, competențele și abilitățile necesare. Crearea unei economii naționale inteligente, care poate construi un viitor mai prosper, depinde de îmbunătățirea permanentă a bazei de cunoaștere și de calitatea capitalului uman. Prezenta strategie fundamentează obiective pe termen lung, care pot fi atinse printr-un învățământ terțiar ce asigură egalitate de șanse și pregătește absolvenți de bună calitate.

România are cei mai mulţi absolvenţi de științe socio–economice din UE

Ca urmare a unei creșteri în rândul disciplinelor „umaniste", România are, în prezent, cea mai mare proporție de absolvenți de științe socio – economice din UE. În 2008, 72% dintre studenți au absolvit programe de studii din domeniul „umanist", iar 58% dintre absolvenții din România au obținut diplome în științe sociale. În schimb, doar 24% au obținut diplome pentru științele „reale" (inginerie, medicină,fizică, chimie și altelesimilare). În concluzie, datorită faptului că majoritatea sectoarelor performante din economia românească sunt asociate științelor inginerești (inclusiv agricultura), este absolut necesară corelareaofertei actuale a învățământului terțiar cu nevoile pieței muncii.

Analiza situației studenților înmatriculați la programele de studii universitare evidențiază aspecte privind egalitatea de gen. Luând în considerare procentul de absolvenți ai unei forme de învățământ terțiar pe domenii de studiu, constatăm că în anul 2010 femeile reprezentau peste 85% dintre absolvenți în general și peste 60% dintre absolvenții domeniilor „medicină", „studii umaniste și arte"și „științe sociale, economice și juridice". Procentul femeilor în rândul absolvenților de „științe reale " a fost peste 50%. Peste jumătate dintre absolvenții în domeniile „servicii", „agricultură"și „inginerie, industria prelucrătoare și construcții" au fost bărbați. Rata participării în învățământul terțiar din România, exprimată ca procent al grupului de vârstă relevant, este de 68% pentru femei și 50% pentru bărbați. Comparativ cu Europa și Asia Centrală, aceleași procente înregistrează cote de 66%, respectiv 54%.

În concluzie, învățământul terțiar din România trebuie să continue monitorizarea și sprijinirea accesului și echității de gen.

Având în vedere contribuția importantă pe care universitățile o au în specializarea forței de muncă, în dezvoltare economică și încurajarea activităților de cercetare – inovare, este importantă dezvoltarea și modernizarea infrastructurii instituțiilor de învățământ terțiar și a resurselor relevante, ținând cont de tendințele de dezvoltare economică în raport cu cerințele pieței și politicile naționale în domeniu (SNC și SNCDI și strategia privind infrastructura educațională). Investiția în infrastructura din învățământul superior va spori capacitatea universităților de a anticipa și a răspunde cerințelor pieței privind standardele și calitatea academică, de a dezvolta noi programe, beneficiind de tehnologie modernă și echipamente pentru a oferi studenților competențe cros-disciplinare. Investițiile se vor face cu prioritate în domenii cu potențial de creștere care contribuie la creșterea angajabilității absolvenților învățământului superior în sectoare competitive și cu specializări inteligente.

De asemenea, trebuie acordată o atenție deosebită condiţiilor de învățare ale studenţilor prin asigurarea unui nivel adecvat de calitate a acestora, menite să îmbunătățească accesul și participarea persoanelor dezavantajate la sistemul de învățământ superior și rezultatele acestora la acest nivel de învățământ, îndeosebi ale studenților netradiționali, ale celor care provin din mediul rural, dar și ale persoanelor de etnie romă și ale altor grupuri dezavantajate, precum și a măsurilor de aliniere a învățământului superior la nevoile pieței muncii.

Măsuri pentru următorii ani

- Stabilirea unui parcurs clar de trecere de la învățământul profesional și secundar la învățământul terțiar

- Completarea sistemului de subvenționare a locurilor acordate studenților cu rezultate bune, cu extinderea programelor de burse sociale și implementarea unei scheme de creditare pentru studenți

- Încurajarea atragerii tinerilor din grupuri subreprezentate și a celor netradiționale, inclusiv a adulților

- Creșterea transparenței și a profesionalismului informațiilor și asigurarea orientării privind oportunitățile și rezultatele educaționale pentru a sprijini alegerile făcute și a reduce abandonul

- Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii instituțiilor de învățământ terțiar și a resurselor relevante, inclusiv a spațiilor de învățare ținând cont de tendințele de dezvoltare economică în raport cu cerințele pieței

Costurile estimate ale Strategiei Naționale pentru învățământ terțiar 2015 -2020 se ridică la peste 2 miliarde de euro.

Citește și

loading...