Când spunem că „istoria nu se repetă”, trebuie să avem în vedere faptul că (vizibil pentru orice om atent și cu discernământ) ea nu se învârte orbește în cerc, deoarece forțele transumane ale progresului istoric (de ordin cultural-civilizatoriu) se alimentează neîntrerupt din acumulările materiale (producția de bunuri) și spirituale (cultural-artistice, științifice, religioase, ideologice) ale întregii omeniri, pentru a genera sensul ascensional al spiralei fizice (triada consum-comoditate-confort) și cel descensional al spiralei psiho-morale (satanism, sodomie, libertinaj, cruzime, ipocrizie, nedemnitate, needucație, falsă cultură), pe cilindrul sau – mai nou, în era globalizării – pe conul aspirațiilor umane.
La vremea lor, marxiștii explicau această formidabilă mișcare/frământare a omenirii cu ajutorul discutabilei Legi a acumulărilor cantitative și a salturilor calitative (mult mai puțin discutabile sunt Legea unității și luptei contrariilor sau Legea negării negației), unde nu se precizează în care sens se face saltul, mai ales în aceste vremuri de coșmar, când acumulările cantitativ-centralizate sunt realmente sufocante (de pildă, primii doi ani de război ruso-ucrainean înseamnă, pe lângă sutele de mii de morți și milioanele de refugiați, cheltuieli/pierderi materiale de aproape trei mii de miliarde dolari!), iar salturile calitative ale cârmuitorilor și cârmuiților se cheamă hiperpoluare, înarmare până-n dinți, necredință, destrăbălare, analfabetism funcțional, abandon școlar, spor infracțional, continua scădere a coeficientului de inteligență, tot mai multe familii dezorganizate și divorțuri, alarmanta înmulțire a accidentelor de circulație și a bolilor incurabile, cei peste 500 de pământeni (jumătate dintre ei sunt copii) care mor de foame în fiecare oră etc.
De ce, mă rog, sunt posibile toate aceste paradoxuri, suferințe și monstruozități? Deoarece, cu excepția unor pământeni onești și cu sinceră dragoste de semeni (din păcate, alde ăștia sunt din ce în ce mai puțini și fără vreo putere decizională!), tot omul civilizat și mai puțin civilizat de astăzi, în frunte cu demonocrații aleși și/sau numiți de oculta globalizantă, ține morțiș să demonstreze pe viu că, dintre toate viețuitoarele (șerpi veninoși, lighioane mari și mici, fiare sălbatice), el nu numai că dorește, dar chiar posedă inumana știință de-a fi cea mai respingătoare bestie. Da, căci doar omul (chipurile produsul „de vârf” al Atoatefăcătorului) a inventat armele clasice și de distrugere în masă, din care își face stocuri capabile (îndeosebi depozitele nucleare) să distrugă de nenumărate ori viața, cultura și civilizația de pe întreaga planetă, după cum tot el se ridică împotriva vecinului și fratelui său cu amenințări, provocări, atacuri teroriste și războaie (vezi prelungitele încleștări din Ucraina și Orientul Apropiat), ba chiar se delectează cu suferințele pe care le provoacă prizonierilor, captivilor și supușilor prin hărțuieli, intimidări, arestări sau descalificante torturi.
Iată de ce în secolul 21 (avansat pentru unii, atroce pentru masele de nevoiași), a luat avânt traficul de persoane, criminala bază – organizată și extinsă (din Europa până în Asia de Sud-Est) – ce alimentează sclavia modernă atât prin vânzarea fetițelor de către părinții denaturați (comerț în floare la asiaticii sud-estici), cât și prin răpiri de fete, femei tinere și bărbați în putere, fie pentru furnizarea de organe vitale (inimă, rinichi), fie pentru exploatarea sexuală sau prin muncă.
N.B.: În zona unde locuiesc, acu câțiva ani pur și simplu a dispărut un flăcău cu un ușor handicap psihic, însă inofensiv și sănătos din punct de vedere fizic. Cazul nefiind elucidat până în clipa de față, nu poate fi exclusă ipoteza că a fost ademenit ori chiar răpit de traficanții de organe...
Cum lesne se poate deduce (de real ajutor în acest sens sunt filmele documentare și artistice), cea mai întinsă și rentabilă piață pentru toate componentele sclaviei moderne (organe, prostituție, muncă forțată), cu zeci de milioane de persoane traficate în fiecare an, este cea nord-americană, țara unde de drept (prin Amendamentul al XIII-lea la Constituție) a fost abolită sclavia și servitutea involuntară la sfârșitul Războiului Civil (anul 1865). Nu și de fapt, după cum au dovedit deceniile de activitate criminală ale Ku Klux Klan-lui (KKK), o sinistră suită de organizații extremiste, prima apărută în statul Tennessee chiar în anul 1865.
Ei bine, la acest vital capitol al destinului uman din totdeauna și de pretutindeni, românii stau mult mai bine ca marii democrați americani: Constantin Mavrocordat, de mai multe ori domnitor în Țara Românească și Moldova, a eliberat șerbii munteni în 1746 și pe cei moldoveni în 1749, iar mișcarea din 1848 prevăzuse în Proclamația de la Islaz (9 iunie) „egalitatea tuturor cetățenilor în privința drepturilor politice, liberarea clăcașilor și împroprietărirea lor” Petre P. Panaitescu în Istoria românilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1990). La rândul lui, Neagu Djuvara scrie următoarele în O scurtă istorie a românilor (Editura Humanitas, București, 1999) despre cei vreo 5000 de țigani robi rămași în Muntenia pe la 1850 „și tot atâția în Moldova”: „Eliberarea lor totală n-a început decât în 1856. Pare de neînchipuit ca în veacul al XIX-lea să mai fi existat încă robi la noi, dar gândiți-vă că Statele Unite ale Americii au mai așteptat încă 6-7 ani pentru a-i dezrobi pe negri. În domeniul acesta am fost înaintea SUA!”
George PETROVAI
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News