Acest spectacol nu este numai un omagiu pios adus victimelor holocaustului, ci un avertisment că viața omului nu poate fi frântă prin demențele unei societăți supuse autorității unor persoane, cum a fost și Hitler. Este o subtilă “lecție” de istorie, despre viață și adevăr, necesară și pentru a privi mai atent societatea din jur.

Personajul Janka Festinger, s-a născut la Sighet la 16 noiembrie 1916 și a murit în 1994, dar povestea ei a rămas, spusă de copiii ei David și Oscar Speace, întru-un documentar artistic, în piesa care îi poartă numele. Povestea Jankăi dezvăluie în detaliu ceea ce s-a întâmplat atunci când familia ei, care trăia la Sighet, a fost distrusă. La 7 octombrie 1945, după eliberare, Janka Festinger scria o scrisoare de 60 de pagini, unchiului său din America, în care povestea despre cele întâmplate. În 1998, Oscar Speace, unul dintre cei doi fii ai Jankăi, hotărăște să scrie o piesă despre Holocaust, prilej cu care află de existența scrisorii.

Regizorul Dorel Todea dramatizează textul tradus de Ioan J. Popescu, punând în scenă patru personaje, la vârste diferite, reprezentând-o pe Janka în cele „”patru vieți pe care le-a trăit”. Artistele au strălucit prin interpretarea fiecărei partituri cu sinceritate, trăind momentele dramatice sau frumoase, evocate în fiecare secvență.

Ioana Vraja (Janka la maturitate) a interpretat cu cu sobrietate dar cu putere un text dificil, plin de elemente dramatice, Alina Maria (Janka în lagăr) s-a dovedit o adevărată actriță, impresionând prin evocarea momentelor dramatice din lagăr, Adela Neag a avut o interpretare elegantă, plină de sensibilitate, evocând momentele fericite ale personajului, o supriză deosebită a produs-o Denisa Vraja care a interpretat cu aplomb, cu o adevărată maiestrie actoricească personajul la vîrsta copilăriei, a perioadei de la Sighet, în perioada când începea drama familiei Festingher.

Prologul spectacolului a fost interpretat de Dorel Todea, întruchipându-l pe Oscar, ca apoi să treacă la pupitrul muzical și de lumini, asistat tehnic de Florian Szabo.

Muzica și decorul au dat forță spectacolului, pe final cei prezenți declarându-se impresionați, răsplătind minute în șir cu aplauze un spectacol de referință pentru teatrul sighetean. A fost un spectacol EXCEPȚIONAL !