Abia deplasându-se cu ajutorul unui cărucior cu rotile, este nevoit să înfrunte un destin crud. A crescut la casa de copii. A muncit o viață întreagă în subteran. Ajuns la vârsta pensionării, a avut parte de un tratament inuman de la fiul său. Cu lacrimi în ochi, nea Gheorghe ne povestește:

„La început m-am îmbolnăvit de diabet, iar ulterior am dezvoltat alte boli, nu mai puțin de 14 afecțiuni, care într-un final m-au doborât la pat și mă pot mișca doar cu ajutorul unui scaun cu rotile, fiind încadrat în pensie cu handicap grav. Am rămas să-mi duc traiul cu cel care credeam că-mi va fi un sprijin la bătrânețe. Nu a fost să fie. Soția a rămas cu casa, iar eu cu fiul meu ne-am mutat într-un apartament pus la dispoziție de un cetățean. Apoi proprietarul apartamentului mi-a spus că trebuie să plec. Unde să mă duc? Am încercat să fiu primit la o casă de b`trâni. Am fost refuzat, deoarece nu au locuri. Am tot stat prin spital, dar nici acolo nu mă mai pot ține.

Am nevoie mai tot timpul de tratament de specialitate. Mai vin pe la mine reprezentanții unei asociații care se ocupă cu îngrijirea la domiciliu, dar nu este îndeajuns. Nu vreau altceva decât să fiu primit la o casă de bătrâni, unde să-mi duc zilele care mi-au mai rămas”.

Privindu-l pe acest bătrân cu sonda atașată de corp și sistemul împrovizat de frânghii suspendate în tavan, care îl ajută să se ridice în șezut, nu poți să nu te înfiori de ceea ce îi este dat să pătimească. Poate acum, în pragul sărbătorilor de iarnă, i se va găsi și acestui om un loc la o instituție specializată pentru ca, într-un final, să poată avea și el parte de ceva mai bun, de o alinare a suferinței.

„Cunoaștem acest caz și vom continua să-l sprijinim pe domnul Mihai Gheorghe în demersurile prin care să i se găsească un loc la o casă de bătrâni”, a spus Cornel Petrovai, asistent social la Direcția de Asistentă Socială din cadrul Primăriei Sighetu Marmației.

Articol de Liviu Siman

Citește și

Comentarii