Descoperirea uimitoare pune în altă lumină istoria Sighișoarei întrucât oferă numeroase detalii neștiute până acum despre problemele juridice și administrative din oraș, dar și din scaunul Sighișoara, pe parcursul a 220 de ani cât cuprinde documentul.

"În perioada comunistă arhiva orașului Sighișoara a fost mutată la Brașov și astăzi mare parte dintre documentele cu privire la Evul Mediu sighișorean se găsesc acolo. În urma unei cercetări arhivistice întreprinse împreună cu un coleg de-al meu, dr. Liviu Câmpeanu, am descoperit pot să spun o lucrare — deși este manuscris inedit — care tratează istoria orașului Sighișoara între 1493 și 1713. Este vorba despre protocoalele magistratului orașului Sighișoara, mai bine spus sunt procesele verbale ale ședințelor orașului Sighișoara între anii amintiți, deci 1493-1713 (...) Ineditul lucrării este faptul că este cel mai vechi protocol magistral orășenesc din România, deci practic nici un oraș, orașe mai mari ca Brașovul sau Sibiul din Transilvania, sau alte orașe de pe întreg cuprinsul României, nu dispun de aceste protocoale ale magistratului", a declarat Nicolae Teșculă.

Directorul Muzeului de Istorie din Sighișoara a spus că în cele aproximativ 800 de pagini de documente sunt expuse rezumate ale ședințelor, scrise în mare parte în limba latină, ulterior, în secolul al XVII-lea, în limba germană veche, iar unele în limba maghiară veche.

"Conform legii arhivelor, am reușit să facem o copie a acestora și sperăm ca într-un viitor mai apropiat să reușim să edităm această culegere de izvoare istorice. Are undeva la aproape 800 de pagini, sunt documente care au o jumătate de pagină dar și documente care au două pagini (...) Și cu această ocazie, în urma cercetării și a traducerii acestei lucrări vom putea găsi documente și lucruri inedite cu privire la istoria orașului de pe Târnava Mare, mai ales că putem să ne facem, cu această ocazie, și o idee asupra prezenței unor notari care scriau documentul. Primarii sunt cunoscuți dar nu sunt atât de cunoscuți notarii publici și cu această ocazie putem să cunoaștem care au fost notarii orașului", a susținut Teșculă.

PUBLICITATEDocumentul descoperit este foarte interesant și din punct de vedere al paleografiei și al diplomaticii, științe auxiliare ale istoriei, pentru că se observă pe parcursul celor 220 de ani trecerea de la o miniatură medievală foarte frumoasă, la o scriere cursivă în stil gotic. Potrivit cercetătorului, greul acestei descoperiri începe abia acum, întrucât documentul trebuie tradus, iar pentru munca asiduă ce va urma e nevoie de o sursă de finanțare importantă.

"În măsura în care vom putea obține o anumită finanțare, pentru că textul este foarte vast, este absolută nevoie de cunoscător de limba izvoarelor — cei care știu limba latină, dar și de transcrierea în germană și de cunoașterea germanei vechi. Avem promisiuni de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu și de la Institutul de Studii Socio-Umane din localitate că ne vor susține în realizarea acestui proiect, mai ales că ei au și o Comisie de Istorie a orașelor de pe lângă Academia Română. Sperăm ca într-un viitor apropiat să putem scoate culegerea de documente, practic ce ne dorim este să apară textul transcris și pentru fiecare document să fie un mic rezumat, în care fiecare, mai ales cei care nu sunt de profesie istorici, să poată să cunoască ceea ce spune fiecare document în parte", a accentuat Nicolae Teșculă.

Directorul Muzeului de Istorie din Sighișoara a mai arătat că deși documentul descoperit este unic în țară, primul izvor scris cu referire la Sighișoara este actul de atestare al orașului din 1298, un act emis de Papa Bonifaciu al VIII-lea, care se găsește în cel mai vechi monument existent în Sighișoara, în Biserica Mănăstirii.

"Biserica Mănăstirii este cel mai vechi monument din oraș. A fost o mănăstire dominicană și cu această ocazie, în 1298, Papa Bonifaciu al VIII-lea întărește fraților dominicani din Sighișoara dreptul de a acorda indulgențe. Cu această ocazie apare prima denumire a orașului, probabil orașul fondat cu 50-60 de ani mai devreme, de altfel și cronicarii orașului menționează că în jurul anului 1180 — 1191 este fondat orașul. Prezența unei mănăstiri și a ordinului dominican arată că deja localitatea era mare. Nu avea încă statut de oraș, statutul de oraș îl dobândește în 1337, când primește denumirea de civitas, ulterior devine oraș regal. Biserica Mănăstirii a fost inițial o mănăstire dominicană, până la adoptarea reformei de către sași, ulterior devine, cum este și astăzi, biserică evanghelică, și ceea ce păstrează este doar denumirea — în limba germană Klosterkirche, adică Biserica Mănăstirii", a arătat Nicolae Teșculă.

Astăzi, Biserica Mănăstirii, situată în mijlocul Cetății Medievale, este o biserică parohială transformată din cauza vitregiilor istoriei, mai ales că a ars de două ori, iar din acest motiv interiorul acesteia cuprinde un amalgam de stiluri: în primul rând biserica este construită în stil gotic, de asemenea se mai păstrează un vechi ancadrament din perioada Renașterii la una dintre uși, iar în urma ultimei remodelări, în secolul al XVII-lea, după incendii, altarul și orga au fost construite în stil baroc.

"Deci cam toate stilurile epocii medievale și ale epocii premoderne sunt combinate în cadrul bisericii. Biserica Mănăstirii este importantă și prin faptul că deține numeroase covoare orientale de rugăciune. Este o colecție mare, cea mai mare este la Biserica Neagră din Brașov. După adoptarea reformei de către sași, mulți dintre comercianții care ajungeau în Orient — și prezența covoarelor în toate bisericile evanghelice din oraș arată legătura pe care Transilvania o avea cu părțile orientale, comerțul est-vest care se crea și era dezvoltat în epocă — după ce se întorcea cu bine dintr-o astfel de călătorie, care putea să dureze și o jumătate de an, dona bisericii un covor. Covorul era și atunci valoros și biserica putea, prin vânzarea lui ulterioară, să obțină bani pentru reparații sau alte lucrări. Ei fiind protestanți nu se permitea aducea de odoare, de icoane, de statui și așa mai departe, și atunci comercianții au apelat la aceste covoare pentru a mulțumi Divinității că au scăpat cu bine dintr-un voiaj de călătorie", a mai spus Nicolae Teșculă despre cel mai vechi monument al Sighișoarei.

Citește și

loading...