Când vine luna septembrie, în loc să numere bobocii, multe mame numără grijile intrării în colectivitatea grădiniței: oare va fi în siguranță? Oare se vor purta frumos cu copilul meu? Oare lui îi va plăcea? Oare se va adapta?
Dincolo de investiția materială, fie că este vorba de o instituție publică sau privată, părinții depun, la intrarea în grădiniță, un capital inestimabil de încredere când lasă persoana cea mai de preț din viața lor pe mâinile unor necunoscute și necunoscuți.
Ca Stan Pripitul și Pățitul, vin cu o serie de sugestii pentru o viață de familie liniștită și pentru un somn bun. Iată care sunt acestea!
1. Documentează-te!
Oricâte recomandări ar avea grădinița și personalul acesteia, fă-ți singură temele chiar înainte de vizita preliminară. Câtă experiență au în lucrul cu copiii mici? Ce studii, ce formare și ce orientare pedagogică au? Nu cred că vrei să te trezești și tu că, de exemplu, din ora de engleză copilul reține doar că a fost închis în baie. Sigur, e o metodă fulger de a învăța cum să spui "deschide-mi ușa, te rog". O fi eficient la copiii de 5-6 ani sau mai mult, însă cei de 2-3 ani vor rămâne cu o spaimă și atât.
Aruncă un ochi şi pe site-ul instituției, pentru a vedea cum e prezentat personalul. Lipsa istoricului educațional poate fi motivată de sub-calificarea unora dintre angajați. Iar prezentarea exclusivă a numelui mic, oricât de caldă și de colocvială ar părea la prima vedere, poate indica nepotism și lipsa unor relații de muncă echitabile ce pot duce la grave dezechilibre în comunicare, când una dintre educatoare se dovedește a fi protejata conducerii.
La fel de important este ca la una din vizitele pregătitoare înscrierii să te asiguri că ai cunoscut toți factorii decizionali. Deși pare suficient să ştii cine e educatoarea și administratorul, este important să cunoști de la bun început și conducerea sau chiar proprietarii, mai ales când acestea se organizează mai misterios decât ordinele masonice. E neplăcut ca situațiile de criză cum ar fi inadaptarea la schimbările de personal, lipsa de comunicare internă sau agresivitatea copiilor ori chiar a personalului să fie gestionate de către persoane pe care nu le cunoști și care nu te cunosc pe tine și pe copilul tău.
2. Ține ochii deschiși și urechile ciulite la prima vizită
Când intri pentru prima oară în grădinița la care este posibil să meargă copilul tău, cu mintea vâjâind de întrebări, sunt şanse să pierzi din vedere două indicii la fel de importante. Dacă vizita se face în timpul orelor normale de funcționare, ciulește bine urechile. Eu mi-am dat seama abia la a doua grădiniță vizitată că în prima era nefiresc de liniște. Rumoarea glasurilor de copii din sălile pe lângă care treceam a fost un indiciu că li se permite să fie copii, să râdă, să vorbească, să se joace.
Nu uita să urmărești semnele de siguranță și cât de prietenos este amenajat spațiul pentru copii. Când nu se întâmplă ca fiul să-ți alunece ducându-se de-a dura pe scară de la prima vizită, cum i s-a întâmplat unei prietene, te poți trezi cu accidente care ar fi fost ușor de evitat dacă spațiul ar fi fost gândit pentru copii. Dar când copilul vine cu pielea obrazului crăpată până la sânge după o întâlnire nefericită cu un colț de pat, grădinița nu are prea multe scuze: zbânțuiala este o nevoie de dezvoltare pentru orice copil, iar desfășurarea acesteia în siguranță este obligatorie.
3. Află care sunt principiile și valorile vehiculate în grădiniță
Mergi cu temele făcute și pune cât mai multe întrebări despre abordarea pe care instituția o are față de educarea și creșterea copiilor. Nu te lăsa vrăjită de zâmbetele de bun-venit, asigurări și liniștiri. S-ar putea ca oamenii să ți se pară blânzi, dar este mai important să previi decât să repari. Deși mi s-a garantat că nu folosesc șantaje și amenințări, copilul meu tot este într-o mare poveste cu un lup care îi mănâncă oița de jucărie "dacă nu este cuminte". Ca să nu mai spun cum mi s-a făcut părul măciucă în primele săptămâni de grădiniță, când copilul mi-a spus că își strânge jucăriile dacă îi dau o bombonică. I-am explicat că nu este un cățel la dresaj și că, dacă nu vrea, nici nu este nevoie să mă ajute. Bombonica nu a mai apărut în peisaj, dar nu știu dacă asta s-a întâmplat pentru că am discutat cu doamnele, pentru că le-a dat copilul replica aia cu dresatul sau pentru că a înțeles că acasă nu se acceptă așa ceva și nu și-a mai cerut recompensa.
Desigur, este acceptabil și cumva dezirabil ca aceste principii să difere pe alocuri, oferind copilului gustul diversităţii prin care se pot consolida valorile cultivate în familie. Este important să afli cât mai multe despre aceste diferențe, pentru a putea întări acasă ceea ce ți se pare important să-i transmiți copilului. Altfel, un copil mic care petrece la grădiniță o parte bună din zi poate ajunge să fie atât de confuz și nesigur, încât până și desenatul pe o carte de colorat se transformă într-o dramă.
La fel de important este să te asiguri că principiile arborate la prima vizită sunt îmbrățișate de tot personalul. Cu ce te va încălzi că directoarea grădiniței și educatoarea de la grupa mare îți împărtășesc filozofia, dacă educatoarea de la grupa copilului, împreună cu restul personalului care se va ocupa direct de copilul tău au cu totul alte idei?
Preluare: Yahoo News!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News