Uncheșul Hrușcă mi-a istorisit despre fecioru-său și Canada, și România, și (mai nou) Ieudul. Ieudul lui Hrușcă.

Uncheșul a fost un om drept, împrăștia în juru-i liniște și avea o hâtroșenie aparte, unică. Știa să facă „haz de oprice necaz” ca nimeni altul.

A trăit către nouăzeci de ani în satul lui, în casa lui, moștenită de la ai lui și sporită de către el. A înaintat în vârstă cu calm până boala l-a adus la spitalul din Baia Mare.

Pe un pat de spital nu mi-l pot imagina pe uncheșul Hrușcă. Locul lui nu era acolo. Cam așa a simțit Ștefan Hrușcă vorbind cu doctorul Vasile Pop și spunându-i: „Domnule doctor, cred că tata ar dori să se stingă în casa lui, înconjurat de ai lui și nu pe patul spitalului”. Și așa a fost. Așa trebuia să fie.

Azi, la ora 6.30, de dimineață, în Ieud, la el acasă, uncheșul Hrușcă și-a sfârșit călătoria pe lumea asta și a plecat înconjurat de ai lui, de fiul său sosit din Canada și de cele două fete ale lui!

A plecat un ieudean adevărat, un purtător de datină și de mesaj al lumii vechi, al lumii adevărate despre care fiul său, Ștefan Hrușcă, ne cântă în fiecare zi de sărbătoare sfântă și de iarnă.


Preluare: axanews.ro

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News

Citește și