Vineri, 6 decembrie, Biserica îl pomeneştepe Sfântul Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, cinstit de toată creştinătatea, pentru că este sfântul iubirii.

Sfântul Nicolae era blând, fără de răutate şi smerit cu duhul, ferindu-se de îngâmfare. Sărmanilor le era tată; săracilor, milostiv; mângâietor celor ce plângeau, ajutător celor năpăstuiţi şi tuturor mare făcător de bine.

Tradiţia Bisericii consemnează faptul că Sfântul Nicolae s-a născut într-o familie bogată, în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi.

Încă din copilărie s-a remarcat prin purtare aleasă, post şi viaţă duhovnicească intensă. A studiat la cele mai bune şcoli, iar în bisericile în care intra uimea pe toţi prin blândeţe şi nobleţe sufletească. Întrucât unchiul său era episcop la Patara, Nicolae a stat o vreme la Mănăstirea Patara, unde a devenit preot.

După moartea părinţilor săi, Nicolae a renunţat la toată averea pe care aceştia i-au lăsat-o, împărţind-o săracilor şi plecând în pelerinaj în Ţara Sfântă. Când s-a întors de la Locurile Sfinte, a mers la Mănăstirea Sionului, întemeiată de unchiul său. Apoi s-a reîntors în cetatea Mira, pentru a trăi între oameni.

După moartea arhiepiscopului Mirei Lichiei - astăzi un mic sătuc sub un alt nume, în Turcia - Sfântul Nicolae a fost ales în fruntea acestei eparhii, în urma unei minuni.

Nu se ştie cu exactitate anul în care Sfântul Nicolae a plecat la Hristos, unele surse indicând anul 340, altele 350. Se ştie doar data, respectiv 6 decembrie.

În anul 1087, de frica expansiunii musulmane, moaştele sale, care rămăseseră în Mira Lichiei, au fost transferate la Bari, în Italia, unde sunt îngropate într-o criptă.

Din acest mormânt, săpat la aproximativ doi metri sub pământ, pentru că au vrut să fie protejate de eventualele invazii sau profanări, se spune că izvorăşte un lichid incolor (un fel de aghiasmă, un mir mai fluid), care se numeşte Mana sau Santa Mana.

O parte din mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află în Biserica "Sfântul Gheorghe“ Nou din Bucureşti, aflată la Kilometrul 0.

Tradiţii, superstiţii şi obiceiuri de Sf. Nicolae

Primul moment de magie al sărbătorilor de iarnă a avut chiar în această noapte. Moş Nicolae a trecut din casă în casă şi a lăsat în ghetuţele copiilor jucăriile şi dulciurile mult visate.

Copiii mai neascultători primesc lângă dar şi o nuieluşă să le aducă aminte că trebuie să asculte de părinţii şi bunicii lor.

În popor se crede că de Sfântul Nicolae începe iarna, cu adevărat. În această zi, Moşul îşi scutură barba sură şi începe să ningă. Dacă nu ninge, înseamnă că Sfântul Nicolae a întinerit.

Conform tradiţiilor populare, Moş Nicolae apare pe un cal alb, făcând astfel trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii, ajută pe toţi cei nevoiaşi, orfanii şi văduvele, este stăpânul apelor şi salvează corăbierii de la înec, protejează soldaţii pe timp de război.

Tot în popor se spune că, în nopţile sfinţite de sărbători, când cerurile se deschid şi pentru noi, preţ de o clipă Sfântul Nicolae poate fi văzut stând în dreapta Domnului.

În ziua Sfântului Nicolae este bine să fii darnic şi iubitor cu cei din jurul tău. Zgârcenia nu doar că este considerată un păcat, dar îl mânie pe Sfântul săracilor, iar singurul cadou pe care l-ai putea primi la anul ar fi o nuieluşă.

În ziua Sfântului Nicolae, nu este bine să te cerţi cu nimeni. Se spune că persoanele care au chef de scandal în această zi sfântă, vor avea un Crăciun nefericit în familie.

Nu ai voie să speli, nici de mână şi nici folosind maşină de spălat. Munca în zi de sărbătoare este considerată o ofensă la adresa sfinţilor şi a lui Dumnezeu.

Nu ai voie să treci nepăsător pe lângă necazurile celor din jurul tău. Trebuie să îi linişteşti pe cei care nu o duc tocmai bine în această perioadă.

Preluare: Observator.tv