Puțini dintre turiștii români sau străini care se îmbarcă pentru o călătorie de o zi ajung să știe că unele locomotive sunt bunuri de patrimoniu național, iar munca mecanicului de locomotivă și a întregului personal care pregătește trenul pentru un drum care străbate defileul îngust al Văii Vaserului, pe singura cale forestieră cu ecartament îngust din Europa, e una departe de a fi romantică, ci e una grea, însă plină de responsabilități pentru viața celor care urcă la bord.

Trenul Mocănița este pregătit, dimineața deverme, de echipa de mecanici, iar la ora îmbarcării locomotiva pufăie, gata să ducă turiștii într-o nouă aventură inedită într-una dintre cele mai fascinante zone turistice din țară. Când nu transportă turiști, locomotivele, coboară spre Gara Vișeu de Sus buștenii doborâți pentru a fi duși spre prelucrare la singura fabrică din oraș. De cele mai multe ori, vagoanelor cu turiști li se atașează vagoanele pentru transportul lemnului, însă viteza fiind atât de mică nu pune în pericol transportul persoanelor.

Veteranul mecanicilor de locomotivă din cadrul Căilor Ferate Forestiere (CFF) Vișeu de Sus, Vasile Bârsan, spune că locomotiva este o uzină complexă, dar o uzină cu mult suflet dacă te străduiești să o înțelegi.

"Locomotiva cu aburi e o uzină complexă, începând de la drumul aburului care înseamnă țeava de comunicație, țeava de evacuare, manometrele de presiune, regulatoare. E o uzină complexă, dar din afară se vede ca o jucărie, e locomotivă bine gândită și bine pusă la punct ca să funcționeze în parametri. A lucra cu locomotivele cu aburi e greu față de locomotivele diesel sau electrice, poate cu care se lucrează mult mai ușor, (...) dacă nu te ocupi de ea, în câteva săptămâni, se duce, încet, încet. Totul în interiorul locomotivei e făcut pe lagăre. Ansamblul, partea de rulaj e pe lagăre, partea de cuzineți, idem. Din cauza asta e și foarte greu de întreținut, iar dacă nu ești prieten cu ea, locomotiva nu te ascultă, (...) locomotiva cu aburi are suflet. Trebuie să știi de unde și cum să o pui în mișcare, degeaba ai împins de regulator. Trebuie să ai un auz al motorului, patru timpi are și ea, arde aburi, nu arde gaz. Trebuie să-i cunoști tainele, să o știi pe ea cât de cât, că într-o zi, două nu o poți cunoaște. Are o capacitate imensă și trebuie să știi fiecare conductă ce rol are, să știi fiecare ce produce, pentru ce e pusă acolo, trebuie să ai habar de ea. Nu o poți descifra într-un an, doi, trei, (...) mi-au trebuit o groază de ani până am deprins de la mecanicii bătrâni care mi-au arătat. Chiar dacă faci școală multă, tot nu ajungi să o stăpânești complet. Ieși la pensie și tot mai ai ceva de învățat despre locomotivă", a povestit Vasile Bârsan.

Acesta mai are puțini ani până să meargă la pensie și a remarcat dorința unor tineri de a învăța tainele meseriei de mecanic de locomotivă.

"Da, sunt tineri care ar dori să învețe, dar ar trebui trimiși la un curs de școlarizare, aici ai nevoie pentru o calificare pentru locomotivă. Ei, tinerii, învață de la noi, le explicăm în mare parte, însă când ai o calificare pe meseria ce o prestezi ești cu totul altfel. Ucenicia o înveți de la poarta depoului, ucenicia e grea, mizerabilă. Trebuie să te murdărești, că ungi cu ulei instalațiile, verifici dacă ai cărbune, lemne, apă și mulți nu vor că e greu. Vor ca totul să fie modernizat, vor ca toate comenzile să fie de pe tabletă! Avem și tineri cu vechime, tineri care au crescut de jos, de la crăpător de lemne, fochist, ajutor mecanic și încercăm să-i învățăm meserie. Mai am cinci ani, ies la pensie și trebuie urmași. Trebuie copii tineri și viguroși, că trebuie să ai forță în mână, pentru că e greu, (...) e o muncă fizică și multă răspundere. Trebuie să fie atenți, ai un cazan sub presiune la 14 atmosfere, e o putere mare acolo", a spus Vasile Bârsan.

Acesta conduce o locomotivă construită la Reșița, acum 100 de ani, și e mândru că o asemenea bijuterie, bine întreținută, funcționează.

"Construcția acestor locomotive a fost pe 100 de ani, și chiar pot depăși 100 de ani de funcționare. Inginerii care au lucrat la construcția acestor locomotive au gândit pe termen lung și încă funcționează cu succes. Avem o locomotivă din anul 1910 și funcționează în parametri, având un motor cu combustie internă, iar "Reșițele" noastre au fost printre cele mai masive locomotive, rezistente mai ales pentru exploatarea forestieră, încă putem spune că sunt locomotive faine", a spus, plin de entuziasm, Vasile Bârsan.

Unul dintre cei mai tineri mecanici de locomotivă care transportă turiștii pe Valea Vaserului, Iulian Nistor, susține că "Elveția", o locomotivă construită prin anii 50 e una dintre cele mai bune din parcul exploatării.

"Conduc locomotiva "Elveția", fabricată în anul 1954, la Reșița și adusă la Vișeu de Sus în anul 2004, când a început turismul pe traseul Valea Vaserului. Am preluat-o în urmă cu trei ani, de la un mecanic mai bătrân, de la Nelu Pop, și cred că e cea mai bună locomotivă din câte avem noi, aici. (...) Cum a fost? Am venit, am văzut, m-am angajat, mi-a plăcut și am rămas ca ajutor mecanic, fochist, dar am lucrat cam trei ani, am urmat o școală și am ajuns mecanic. Dacă îți place meseria, rămâi, dacă nu, nu! O locomotivă se alimentează cu lemn, cărbune și apă, dar depinde și de ce tonaj tragi după tine, depinde de traseu, dacă șina e udă, uscată, pentru că nu are aceeași aderență. (...) A conduce o locomotivă este o artă și trebuie să ai totul în mâna ta, să simți totul. Trebuie să te gândești că ai în mână o locomotivă veche pe care o conduci pe o linie ferată și mai veche. Îmi place să conduc o locomotivă cu aburi și nu cred că m-aș duce să conduc un alt tip de locomotivă. Peisajul pe care-l văd mereu mi se pare minunat și la fiecare drum parcă e altfel", a spus Iulian Nistor.

Restaurarea locomotivelor din parcul CFF Vișeu de Sus a avut loc cu sprijinul unei fundații străine, apoi s-au procurat vagoane noi, s-au restaurat depoul și clădirea istorică a gării, iar în jurul gării s-a format o infrastructură care poate ajuta la dezvoltarea agroturismului.

Din anul 2007, defileul Văii Vaserului face parte din Parcul Natural Munții Maramureșului, fiind un sit sub protecție europeană. Ultima cale ferată forestieră din România are un viitor datorită turismului, consideră Ioana Coman Karlsetter, administrator al CFF Vișeu de Sus.

"Soțul meu, neamț la origine, este și fondatorul unei fundații care sprijină calea ferată pentru că are nevoie de un sprijin financiar, iar alături de mine am creat un concept turistic. (...) Este o foarte mare diferență între ceea ce am găsit noi, în anul 2008, la preluare, atunci a fost primul sezon când am început să lucrăm la Mocăniță, atunci au avut loc niște inundații devastatoare în zonă, cam 60% din terasamentul căii ferate a fost distrus. Lucrările de reparație au fost efectuate destul de repede, iar prin 2009 am putut să circulăm, chiar dacă pe un traseu mai scurt. În anul 2008, era activitate turistică și atunci, trenurile circulau regulat numai în perioada de vară, spre deosebire de acum când sezonul de regulat începe din luna martie, se circulă încă dinaintea Sărbătorilor Pascale catolice și încheiem sezonul de turism, undeva prin luna noiembrie. Avem activitate într-o mare parte din an, iar iarna, doar de sărbători — Crăciun, Revelion și Anul Nou, dar suntem mereu disponibili pentru grupuri care vor să închirieze un tren pentru o excursie", a spus Ioana Coman Karlsetter.

Ea a mărturisit că restaurarea unei locomotive este un lucru destul de complicat, iar găsirea pieselor pentru schimb sau fabricarea unora noi — o altă aventură tehnică.

"Restaurarea unui tren sau a unei locomotive cu aburi este o operație destul de dificilă din cauza lipsei de personal bine pregătit în domeniu. Noi avem personal din generația veche (anii 70-80), când pe Valea Vaserului circulau numai locomotive cu aburi și încă spre bucuria noastră mai avem mecanici de locomotivă care lucrau și-n aceea perioadă. (...) Lipsa de personal e un mare impediment și faptul că tinerii nu prea sunt atrași de acest domeniu profesional, și pe bună dreptate pentru că e foarte greu să conduci o locomotivă cu aburi, mai ales vara, dar și iarna când condițiile sunt grele. Al doilea motiv îl reprezintă atelierele mecanice, atelierele de întreținere, dar și fabricarea unor piese fără de care o locomotivă nu poate să funcționeze. O parte din locomotive au fost restaurate, reparate aici, în Vișeu, pentru că mai sunt strungari, persoane calificate și colaborăm cu fabrici din țară care fabrică repere, la Hunedoara, Iași, locuri unde se mai fabrică cazane și alte piese, însă la costuri foarte ridicate. (...) O parte din locomotivele parcului au fost achiziționate din exterior, iar o altă parte din locomotive existau în parcul rece și mai avem locomotive în parc, locomotive care s-ar putea să fie recondiționate, dar avem și locomotive care sunt scoase complet din uz, dar o mare parte din ele fac deja parte din parcul rulant, transportă turiști și material forestier. Unele locomotive fac parte din patrimoniul național al României și sunt protejate, iar altele se află în curs de a fi introduse în patrimoniu național", a precizat Ioana Coman Karlsetter.

În ciuda atâtor obstacole există și o bucurie, aceea a turiștilor, dar și a pasionaților de trenuri sau linii ferate care vin special până la Vișeu de Sus pentru a admira pasiunea unor oameni care au recuperat și întrețin locomotive și material rulant fabricat în urmă cu 100 de ani.

"Avem, anual, zeci de mii turiști care odată ajunși în Maramureș încearcă o călătorie cu Mocănița. Sunt turiști care ajung special pe Valea Vaserului din toate colțurile lumii, unii în grupuri, alții individual. În momentul când ajung aici, știu despre ce e vorba. Sunt admiratori de căi ferate, trenuri, locomotive, deci vin special pentru domeniul nostru, iar uneori organizăm așa numitele trenuri foto, tocmai pentru acești admiratori de căi ferate. Unii închiriază un tren charter pentru o săptămână, urcând la munte în fiecare zi cu Mocănița pentru a face fotografii sau pentru a filma. (...) Trenul Carpatia Expres e un tren staționar, având o garnitură poziționată pe line cu ecartament normal, e un tren hotel care asigură cazare și masă, după care turiștii se îmbracă pentru o călătorie cu Mocănița", a precizat precizat Ioana Coman Karlsetter.

Vedeta depoului CFF Vișeu de Sus este locomotiva "Măriuța" (80 CP), fabricată în anul 1910 la Uzinele Reșița, abandonată la Muzeul Satului în București, recuperată și recondiționată la Cluj, acum aflată în exploatare, spre mirarea turiștilor și pasionaților, a spus unul dintre administratorii CFF, Daniel Andreica.

"Încercăm să le păstrăm ca acum 80-100 de ani, dar adevărul este că e muncă destul de dificilă pentru a păstra aceste locomotive funcționale, niște obiecte pe cale de dispariție. Societatea modernă folosește trenuri din ce în ce mai rapide, iar ce deținem noi sunt trenuri lente. (...) Dezavantajul acestor trenuri este viteza, dar un punct forte al Mocăniței este tocmai mersul leneș, pentru că se deplasează încet, iar, ca exemplu, pentru a ajunge până în stația Paltin (Munții Maramureșului), un drum de aproape 20 de km este parcurs în mai bine de două ore. Oprește pentru alimentare cu apă și lemn. Este și o vorbă pe aici: "Bade, vii cu Mocănița? Nu, că mă grăbesc!", a povestit Daniel Andreica.

O altă locomotivă produsă la Reșița a fost achiziționată de CFF, recondiționată și pusă în funcțiune.

"Cea mai nouă achiziție, locomotiva "Maramureș", produsă la Reșița, o locomotivă foarte bună, care încă funcționează după 80 de ani, ca și ecartament este folosită pentru 760 milimetri, deci, jumătate din ecartamentul normal, având 150 CP, putând tracta șase vagoane. Ecartamentul îngust al căii ferate din defileul Văii Vaserului a fost adus în perioada Imperiului Austro-Ungar, dar calea ferată a fost construită în perioada României mari, având un ecartament redus deoarece Valea Vaserului este îngustă, geografic și a fost adoptată o asemenea variantă de linie ferată pentru a nu distruge mediul natural, pentru a se putea transporta lemnul exploatat din pădure. Acum, exploatarea forestieră a scăzut ca dimensiune în avantajul turismului. Mocănița încă mai transportă lemn, dar în viitor eu cred că va fi doar turism. Cred că trebuie să păstrăm aceste locomotive minunate, dar și tradițiile. Fără locomotive, dar și fără un mediu natural conservat cred că nu am putea atrage turiștii în Maramureș", a declarat Daniel Andreica.

Cert e că o plimbare cu trenul pe Valea Vaserului este plină de nostalgia unor timpuri demult apuse, în care locomotivele cu aburi intrau maiestuoase, împingând aburii pe coș, pufăind ritmic, în gările României. La Vișeu de Sus, turiștii pot admira acești coloși din fier într-o plimbare pe un traseu montan, copleșiți de un peisaj de basm, cu o viteză de numai 20 km/h.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News