Un turn înalt de 350 de metri, a cărui demolare e prea costisitoare, e ultima relicvă a combinatului de rafinare a cuprului şi aurului din Baia Mare. Înainte de Revoluţie, aici lucrau mii de oameni şi se produceau tone de metale preţioase, scrie Digi24.ro.
După Revoluţie, dintr-o fabrică prosperă s-a ales praful, ca urmare a unei privatizări eşuate, care respectă scenariul clasic: statul vinde totul pe bani puţini unui investitor străin, iar până la faliment şi concedieri colective e doar o chestiune de timp. Rămaşi şomeri, iar unii cu grave probleme de sănătate, pentru foştii angajaţi a început o luptă pentru supravieţuire.
Istoria Combinatului Pheonix din Baia Mare începe în 1907. La început a fost o fabrică de acid sulfuric, construită de doi oameni de afaceri evrei, Oscar și Artur Weiser. Se tot dezvoltă, iar în 1925 devine combinat. Apoi, drumul cunoscut: au venit comuniştii la putere şi a fost naţionalizat. În aşa numitele vremuri buni ale sale, la combinat lucrau peste trei mii de angajaţi. Aici se produceau, anual, 40.000 de tone de cupru, 120 de tone de argint şi 12 tone de aur.
De altfel, dezvoltarea industriei miniere în zonă e principala cauză a exploziei demografice din Baia Mare - de la 25 de mii de locuitori, după cel de-al Doilea Război Mondial, oraşul ajunsese, în 1990, la o populaţie de 150.000 de oameni.
După Revoluţie, combinatul ajunge pe lista fabricilor care trebuiau privatizate. Să nu uităm, era plină epocă "Nu ne vindem ţara!".
În 1998, combinatul ajunge în proprietatea Allied Deals, un concern anglo-indian. Preţul tranzacţiei: 37 de milioane de dolari, sumă în care erau incluse modernizări, investiţii în protecţia mediului şi a angajaţilor. Patru ani mai târziu, noul proprietar intră în faliment. Drept urmare, multe dintre prevederii înţelegerii au picat, iar economiştii au calculat că, din toată afacerea, statul român a rămas cu doar 100 de mii de dolari.
În 2003, combinatul devine Cuprom Baia Mare, după preluarea combinatului de către doi bancheri români, pentru o sumă de 3,6 milioane de dolari, adică de zece ori mai puţin decât la prima vânzare. Ceea ce ar fi trebuit să însemne renaşterea Combinatului Phoenix a devenit un alt pas către închidere.
Inevitabilul se produce în 2009, când societatea Cuprom intră în insolvenţă, iar ultimii 190 de angajaţi rămaşi sunt disponibilizaţi.
Până în 2010, rata şomajului s-a dublat în Maramureş, ajungând la 7%. Procentele sunt oameni. Şomeri de la Phoenix care încă mai aşteaptă promisele salarii compensatorii.
Vasile Luca, fost angajat al Combinatului Baia Mare: Peste 100 de persoane încă mai avem în jur de 2.000 de lei pe care n-o să-i mai vedem niciodată, la cum merg lucrurile în ţara asta.
Devenit o atracţie pentru amatorii de senzaţii tari, furnalul combinatului, înalt de peste 350 de metri, este martorul mut al unei alte privatizări eşuate. Terenul unde cândva era fabrica este administrat acum de trei bănci străine, care au decis să demoleze toate construcţiile, în încercarea de a vinde pământul Primăriei Baia Mare. Preţul evaluat e de 15 milioane de euro.
Turnul nu a fost doborât din cauza costurilor ridicate care le-ar presupune o astfel de operaţiune. Drept urmare, simbolul industriei miniere din Baia Mare, vizibil din orice parte a oraşului, e ultima rămăşiţă a unui trecut complicat.
Preluare: Digi24
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News