Naţionala de fotbal a României s-a fӑcut de râs la ea acasӑ. Unii spectatori s-au fӑcut de râs în tribune, huiduind un suedez care are altӑ culoare a pielii decât cea albӑ. Antrenorul echipei naţionale ne-a demonstrat cӑ face echipa „dupӑ ureche”. Ne-am trezit cu un jucӑtor de care n-a auzit pânӑ acum prea multӑ lume. A fost o inovaţie pӑguboasӑ pentru echipӑ. Avem un presedinte de federaţie de care n-a auzit nimeni pânӑ la prima sa alegere. În schimb, marii fotbalişti români de dupӑ 1990 n-au loc în Federaţie.

Fotbalul...acest sport care se face cu picioare rezistente la efort, se face şi cu capul! Trebuie sӑ ştii sӑ dai cu capul în minge, dar trebuie sӑ ştii sӑ-ţi foloseşti capul şi când deschizi gura, adicӑ sӑ gândeşti. Un efort minim fӑcut în urmӑrirea oricӑrui interviu dat de fotbaliştii noştri din naţionalӑ sau, mai larg, de cei care fac parte din loturile echipelor din Liga I (sau cum s-o fi numind, cӑ oricum e tot zero!), ne aratӑ un adevӑr trist: 99,99% din cei intervievaţi repetӑ cuvintele când spun ceva! Nu sunt în stare sӑ spunӑ ceva coerent fӑrӑ sӑ repete cuvinte! Sunt absolut îngrozitori! Mӑ gândesc cum pot asemenea fotbalişti sӑ ia o atitudine de moment, care poate fi poate de o secundӑ sau mai puţin, când situaţia din teren le-o impune!

Revin la meciul cu Suedia. Am citit, înaintea meciului, tot felul de scenarii despre cum ne putem califica la Turneul final al celor mai bune echipe europene. Ar fi trebuit sӑ batem Suedia şi sӑ facem un X mare – adicӑ meci egal - cu Spania, la ea acasӑ. Cӑ Sapania, vezi Doamne, e deja calificatӑ şi n-ar avea de ce sӑ lupte contra noastrӑ, adicӑ se spera într-o remizӑ de salon, cӑ doar şi noi, şi ei, suntem latini, şi împӑratul Traian are origini pe teritoriul iberic de astӑzi.

Greşit!!! Spania va face tot ce poate ca sӑ ne batӑ rӑu de tot, mai ales dupӑ grotescul moment când nu s-a pӑstrat, aşa cum se cuvenea, momentul de reculegere pentru fata lui Luis Enrique. De calificat, deci, oricum nu ne calificӑm printre primele echipe de fotbal ale Europei. Serios. Ce sӑ cӑutӑm noi acolo???

Noi credem cӑ lumea asta e un talcioc neîntrerupt între unii care cer şi alţii care dau cӑ n-ar avea motive sӑ nu dea, cӑ-i apucӑ mila de noi şi de veşnica noastrӑ neputinţӑ. Nu-i deloc aşa! Nimeni nu ne dӑ, trebuie sӑ luptӑm ca sӑ ne luӑm noi!

Cu cine sӑ luptӑm? De unde sӑ ia antrenorul naţionalei de fotbal seniori (şi el un repetitor de cuvinte) jucӑtorii cei mai buni, când echipele fruntaşe sunt „purtate” pe noi culmi de „performanţӑ” de fotbalişti aduşi din import? Dacӑ cei aduşi sӑ joace pe la noi sunt mai buni decât românii noştri, de ce nu-i naturalizӑm, aşa cum fac şi alţii? Şi pânӑ la urmӑ, fotbaliştii temporar importaţi ce motiv ar avea sӑ se transforme în români?

Cu mândrie patrioticӑ tot aud şi vӑd rezultatele foarte bune obţinute la handbal masculin de Dinamo Bucureşti. O privire asupra lotului echipei, a portarului şi a celor care marcheazӑ goluri ne aduce imediat cu picioarele pe pӑmânt: nu sunt români, dar joacӑ acum pentru o echipӑ româneascӑ. Acum 45 de ani eram campioana lumii la handbal masculin. Acum ne tot chinuim sӑ ne calificӑm la vreo competiţie mai importantӑ. Acum 45 de ani câştigam mai toate meciurile; azi destul de rar mai batem şi noi pe cineva. Echipe care cu decenii în urmӑ nu existau în lumea handbalului, azi nici nu se uitӑ la noi. Sau, dacӑ se uitӑ, nu ne vӑd; suntem prea mici pentru a fi observabili.

Acum vreo 50 de ani bӑteam Franţa la rugby. Azi ne bat ruşii, georgienii... Francezii sau alţii de valoarea lor nu mai pierd vremea cu noi.

Pot gӑsi multe alte exemple despre ce-am fost şi ce-am ajuns, le poate gӑsi oricine. Adevӑrul este cӑ poporul român tare s-a fleşcӑit în ultimii 30 de ani. Rezultatele se vӑd foarte bine în sport.

Şi pare-mi-se cӑ nici în politicӑ nu ne simţim prea bine... Sau de-acolo pleacӑ totul?

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News