Acest telescop spațial a fost lansat în mai 2009 cu misiunea de a studia radiația cosmică de fundal, cea mai veche radiație luminoasă din Univers, ce a apărut la doar 380.000 de ani după Big Bang, explozia primordială care a dus la nașterea Universului.

Reprezentanții ESA au descris observatorul Planck ca pe un fel de "mașină cosmică a timpului" datorită capacității sale de a privi înapoi în istoria Universului. Ultima comandă, cea de oprire, a fost transmisă spre telescopul Planck miercuri la ora 12:10:27 GMT.

"Cu multă tristețe anunțăm încheierea misiunii telescopului spațial Planck, dar, în același timp trebuie să sărbătorim încheierea cu succes a acestei misiuni", a declarat Steve Foley, managerul de operațiuni al misiunii din cadrul European Space Operations Center din Darmstadt, Germania.

Printre principalele reușite ale telescopului spațial Planck se numără realizarea celei mai exacte hărți a radiației cosmice de fundal — de fapt cea mai bună fotografie a Universului în perioada "copilăriei" sale.

La începuturi, materia din Univers era mult prea fierbinte și prea densă pentru a putea fi străbătută de lumină. Harta obținută cu ajutorul telescopului Planck i-a ajutat pe astronomi să calculeze cu mai multă exactitate vârsta Universului. În luna martie, atunci când a fost prezentată această nouă hartă a radiației cosmice de fundal, s-a anunțat că Universul este cu 100 de milioane de ani mai bătrân decât s-a crezut inițial, având vârsta de 13,82 de miliarde de ani.

Telescopul spațial Planck este echipat cu două instrumente puternice: Instrumentul pentru Frecvențe Înalte (High Frequency Instrument — HFI), care poate detecta un spectru al frecvențelor între 30 GHz și 70 GHz, și respectiv Instrumentul pentru Frecvențe Scurte (Low Frequency Instrument — LFI), care poate detecta un spectru al frecvențelor între 100 GHz și 857 GHz. Ambele instrumente au reușit să ducă până la capă cinci cicluri de observare completă asupra cerului, deși obiectivul inițial al misiunii era de doar două astfel de cicluri.

Telescopul era echipat și cu un sofisticat sistem de răcire, fapt ce i-a permis operarea în condiții de temperatură apropiate de zero absolut, cu doar o zecime de grad mai ridicate decât — 273.15 grade Celsius. Menținerea acestui complex instrument de cartografiere a Universului la temperaturi atât de reduse a fost necesară pentru ca senzorii telescopului să poată detecta căldura din unele dintre cele mai reci zone ale Universului, fără ca aceste date să fie contaminate de căldura proprie a telescopului.

În ianuarie 2012 HFI și-a terminat rezerva de heliu lichid pentru răcire de care avea nevoie pentru a menține aceste temperaturi scăzute. LFI a dispus de suficient lichid de răcire pentru a rămâne operațional până la 3 octombrie 2013.

Odată cu intrarea în etapele de încheiere a misiunii telescopului Planck, în luna august, acesta a fost îndepărtat de pe orbita pe care opera în jurul Punctului Lagrange 2 (L2) — un loc unde atracția gravitațională a Pământului este resimțită aproximativ egal cu cea a Soarelui — trecând pe o orbită la mare distanță în jurul Soarelui. În ultimele săptămâni, telescopul a fost pregătit pentru hibernare și s-a folosit tot combustibilul de care mai dispunea până la oprirea transmițătorului.

Planck a fost lansat alături de o sondă orbitală geamănă, telescopul Herschel, care și-a încheiat misiunea în luna aprilie și a fost oprit la 17 iunie.

"Planck ne-a oferit o nouă fereastră spre a înțelege materia care formează Universul nostru și modul în care acesta a evoluat", a comentat Jan Tauber, cercetător în cadrul misiunii Planck.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Sighet247 și pe Google News